de 1 iunie – 7 lectii de invatat de la copii


Creştem, credem că ne maturizăm şi ne grăbim să devenim serioşi, foarte ocupaţi, să ne cumpărăm ceas şi servietă diplomat. Pe lângă starea de minunare, inocenţă şi curiozitate, spiritul ludic şi inventiv, fericirea fără motiv, puritatea spiritului şi a minţii, umilinţa, recunoştinţa şi mulţumirea, un copil ne învaţă în primul rând, să iubim total şi să ne dăruim complet. Toate acestea sunt rezultatul unei credinţe de nezdruncinat în Creator, iar de aici şi libertatea, abandonul şi bucuria de a descoperi minunatele surprize ale vieţii. Desigur, nu putem fi asemeni unor copii de trei sau şapte ani la 20, 30 sau 50 de ani, dar discernământul şi bunul simţ ne pot ajuta să integrăm armonios aceste calităţi în viaţa de adult. Şi este uimitor că atunci când eram mici aşteptam cu nerăbdare momentul când vom creşte, iar ajunşi „mari”, ne este dor de copilărie, pentru că uităm să fim fericiţi, să ne bucurăm de viaţă, să fim spontani şi încrezători.

Amintindu-ne momentele minunate ale copilăriei noastre şi evocând calităţile extraordinare ale stării arhetipale de copil, putem să facem faţă multor provocări din viaţa noastră. Dacă ne oprim un pic, doar câteva minute şi observăm un copil, vom simţi cum fiinţa noastră este cuprinsă instantaneu de o stare de bine, de bucurie şi împlinire sufletească.

Orice copil ne poate învăţa cel puţin şapte lecţii importante. Aceste lecţii depăşesc sfera preocupărilor educaţionale clasice pe care ni le putem imagina. Aceste lecţii pot fi învăţate doar dacă avem inima deschisă. Vom descoperi cu încântare cât de mult ne place să ne jucăm, cât de natural şi normal este să dăruieşti, vom descoperi că suntem spontani şi curioşi să surprindem magia din tot ce ne înconjoară.

Când a început lumea? Astăzi dimineaţă!

Lecţia 1 – A trăi bucuria momentului prezent.

Copiii au capacitatea de a percepe fiecare zi ca pe un nou început. Ei uită repede trecutul. Dacă doi copii se ceartă azi, mâine ei redevin cei mai buni prieteni. Iertând spontan, ei ştiu să fie fericiţi şi să trăiască din plin în momentul prezent.

Capacitatea de a trăi în prezent este de asemeni principala calitate a sfinţilor şi a înţelepţilor. La copii, surprinzător pentru unii, aceasta se manifestă spontan. De altfel, în cazul lor, capacitatea de a încadra evenimentele în timp începe să se dezvolte abia odată cu vârsta preşcolară.

Copiii ne învaţă în primul rând să ne bucurăm de lucrurile simple. Făcând aceasta, putem intui sacrul ce se ascunde în profan. Copiii sunt mereu entuziaşti şi nu amână nici măcar pentru o clipă să fie fericiţi, nu aşteaptă evenimente importante pentru a se bucura din plin. Ei savurează fiecare clipă şi astfel fiecare clipă devine un motiv de încântare. Sunt optimişti şi gustă viaţa din plin.
Pentru un copil, totul se desfăşoară în timp real, în faţa ochilor lui, el este actorul principal al evenimentelor şi se abandonează cu totul prezentului.

Adulţii au tendinţa de a se raporta predominant fie la trecut, fie la viitor. Astfel, ajung să se blocheze, să rămână „consumaţi” de aceste condiţionări temporale, uitând cu totul de momentul prezent.

Cei care nu reuşesc să se desprindă de trecut devin prizonierii unor trăiri care în timp capătă un vector descendent.

Pe de altă parte, cei care trăiesc predominant în viitor, construind sau mai bine zis proiectând amăgiri legate de anumite planuri şi proiecte sau îngrijorându-se pentru lucruri care se pot petrece, acumulează frustrări şi devin stresaţi pentru că „viitorul fericit” nu devine realitate.

De ce copacii sunt verzi? Ca să ne reamintească că totul este posibil!

Lecţia 2 – A fi plin de curiozitate

Având o stare de deschidere şi curiozitate permanentă, copiii experimentează totul cu un mare interes. Ei nu cunosc rutina, sunt naturali, neobosiţi, gata s-o ia oricând de la capăt. Această curiozitate ne arată că aproape orice lucru poate fi foarte important şi plin de miez pentru un copil. Această atitudine şi percepţie le conferă nebănuite resurse fizice, mentale şi sufleteşti.

Începând cu vârsta de trei ani, copiii încep să pună o mulţime de întrebări. Curiozitatea liber exprimată, fără reţinere sau restricţie, ar trebui să rămână o trăsătură a spiritului nostru, indiferent de vârstă.

Platon spunea: „Nu ştiu cum le par a fi celorlalţi, dar în sinea mea, eu mă consider a fi un mic copil, minunându-se clipă de clipă de vastele ţărmuri ale cunoaşterii şi, apoi, mă descopăr cu încântare şi mulţumire ca fiind o mică pietricică strălucitoare de pe acest ţărm”.

Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngeraşilor!

Lecţia 3 – A trăi în inimă

Copiii sunt foarte sinceri şi dezinvolţi şi descoperă lumea prin sfera lor emoţională şi afectivă. Se ştie că, în general, copiilor le este caracteristic faptul că, deşi au învăţat să vorbească, nu verbalizează tot ce trăiesc, fiind lipsiţi de mentalul discursiv care apreciază, alege şi judecă. Seninătatea, inocenţa şi puritatea lor caracteristică ar putea fi antidotul stresului, insomniilor şi al multor dintre bolile adulţilor.

Copiii au acces la cunoaşterea bazată pe trăire afectivă, care mai apoi este înglobată integral în memoria afectivă a fiinţei lor. Fiind deschişi şi liberi, ei se îmbogăţesc foarte repede cu multe şi variate impresii.

Trăind predominant în inimă şi datorită purităţii lor, copiii sunt mult mai receptivi la planurile subtile, spre deosebire de majoritatea adulţilor care sunt închişi şi opaci la realitatea zânelor, elfilor sau a îngerilor. Dat fiind acest dar nativ cu care mulţi copii sunt înzestraţi, părinţii suficient de înţelepţi ar putea să-i înveţe pe aceştia să viseze conştient, să-i încurajeze şi chiar să-i inspire în explorarea tărâmurilor astrale paradisiace.

Ce este bătaia inimii? Bătaia inimii este ecoul dorului de Dumnezeu!

Lectia 4 – A iubi neconditionat

In iubire copiii sunt foarte devotaţi, ei iubesc necondiţionat şi complet, fără teamă sau egoism. Ei iubesc aproape orice şi pe oricine, fără a fi influenţaţi de împrejurări. Adulţii îşi proiectează adeseori propriile aşteptări asupra persoanei iubite. Ulterior ei devin frustraţi pentru că persoana iubită nu le răspunde aşteptărilor lor, se simt răniţi şi dezamăgiţi. Apoi trag concluzii pripite, puerile şi total deplasate despre iubire.

Copiii iubesc detaşat, necondiţionat, se dăruiesc şi se abandonează cu o uşurinţă dezarmantă. Sunt spontan atenţi şi pe deplin concentraţi asupra a ceea ce este aici şi acum.

Când un copil admiră un fluture, el este complet absorbit de culorile lui minunate. Pe chipul lui citim uimire şi încântare. Un copil se identifică spontan cu obiectul sau cu fiinţa pe care o admiră şi întotdeauna acel obiect sau acea fiinţă va fi prioritatea momentului respectiv. Copilul devine, astfel, un exemplu remarcabil pentru că el trăieşte într-un singur Univers atotcuprinzător, unde nu există interior sau exterior, el este un punct Unic şi în acelaşi timp inseparabil de Tot.

Ce este o stea? Când vezi o stea înseamnă că Dumnezeu îţi face cu ochiul!

Lecţia 5 – A iubi jocul şi a te juca iubind

Un mare înţelept spunea: „Ca să redevină copii, oamenii trebuie să înveţe din nou să se joace.” Copiii sunt foarte rar plictisiţi sau dezinteresaţi, ei trăiesc din plin şi experimentează total surprizele jocului. Nici un eşec nu-i descurajează. Copiii ştiu să se bucure de jocul propriu-zis şi nu doar de rezultatul lui; prin joc, ei se încarcă cu energie şi optimism.

O serie de studii au arătat că un adult se simte mai bine dispus după 15 minute de mişcare şi joc, decât după ce a urmărit la televizor emisiunea preferată timp de jumătate de oră, având ceva de ronţăit alături.

De fapt, ce trebuie să învăţăm sau, mai bine spus, să ne amintim – este imensa bucurie pe care ne-o aduce jocul şi mişcarea. Şi iar, copiii ne dau multe idei în această direcţie, care mai de care mai interesante şi mai năstruşnice. Ei sar, ţopăie, dansează, se aruncă în zăpadă, se bucură permanent de jocul nesfârşit şi fără hotare!

Copiii dau deseori dovadă de imaginaţie creatoare şi chiar de intuiţie atunci când se joacă. Învăţând să se joace din nou, adulţii îşi pot redinamiza aceste calităţi în fiinţa lor, calităţi care în timp au fost mai greu accesate sau uitate. Aşadar, una din consecinţele stării ludice este bucuria neîntreruptă de a trăi, care ne umple de o energie divină elevată.

Ce este un curcubeu? Un curcubeu este zâmbetul lui Dumnezeu!

Lecţia 6 – A fi fericit fără motiv

O altă calitate a copilăriei este fericirea debordantă, ce îşi află sursa în lipsa oricăror limitări exterioare sau interioare. Copiii îşi exprimă dorinţele şi caută să şi le împlinească imediat; de aceea, ei trăiesc deseori bucuria perfectă şi fericirea împlinitoare. Procedând astfel, pentru ei nu există refulare, complexe, frustrare, proiecţii inutile, inhibiţii, teamă, nu au tendinţe egoiste sau agresive, ataşamente sau posesivitate. Prin urmare, ei nu cunosc nici noţiunea de păcat sau sentimentul de vinovăţie, ideea de greşeală, competiţie şi recompensă. Ei sunt liberi, nu-i judecă pe ceilalţi şi nu au mecanismele de apărare specifice personalităţii de adult.

Ce vezi când te uiţi la cer? Îl văd pe Dumnezeu!

Lecţia 7 – A fi mulţumit şi recunoscător

Pe lângă toate calităţile enumerate mai sus, copiii ne oferă, de asemenea, un bun exemplu de umilinţă, mulţumire şi recunoştinţă spontană în multe situaţii de viaţă. Odată cu trecerea timpului, însă, adulţii, respectiv părinţii şi profesorii, le imprimă gradat modele comportamentale înguste şi limitate, din ignoranţă sau dintr-o iubire prost înţeleasă.

În loc de concluzie…

Ce înseamnă să fii copil?

Înseamnă să crezi în iubire, în frumuseţe, să ai credinţă. Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să fii plin de imaginaţie, să fii capabil să transformi lucruri şi fiinţe, să faci tot ce vrei din nimic, căci orice copil are o zână bună în sufleţelul său.

Copilăria este inima tuturor vârstelor.” Lucian Blaga

Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.” Paulo Coelho

Copilul este aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul în miere.” Antoine de Saint Exupery

Când vezi sufletul curat şi nevinovat al unui copil, îţi vine parcă să zici că orice mamă e o «născătoare de Dumnezeu»”. Francis Bacon

un articol de Ana-Maria Borde preluat de aici

si un cantecel pt totii copii din voi

KIWI – little lovely bird


Today I found an amazing story about a little bird. A flightless bird. The KIWI bird. Searching for information about Kiwis I found out that they are so unique in many ways I wanted to share it with  you.

First of all they are the smallest cousins of emu and a distant cousin of ostrich.

They are unique considering the size of the egg they are laying – almost six times bigger than a normal hen egg.

Photo by Adam Blanchette

Kiwi have a highly developed sense of smell, unusual in a bird, and are the only birds with nostrils at the end of their long beak.

Once bonded, a male and female kiwi tend to live their entire lives as a monogamous couple. From June to March the pair call to each other at night, and meet in the nesting burrow every three days. These relationships may last for up to 20 years.

They are unique among other birds in that they have a functioning pair of ovaries.

And they are flightless. Like other flightless birds (penguins, emus, australian cormorants, and others) they must survive only on the ground which is kind of harsh.

Makes you wonder: why be a bird if you can’t fly?

I think that their lifetime dream is to fly!

http://www.causes.com/causes/162524

My Zen Master


Eckhart Tolle said: “I have lived with many zen masters, all of them we’re cats”.

I am living with a cat since 2002. Although I’m not sure about her being a zen master, there is certainly a lot for me to learn from her. Some say that a pet starts to resemble with his owner, but that is true mainly for dogs. I think cats have a bigger ability to not be stuck in their egos and can live their lives in perfect peace.

My cat came into my life after a series of events which today I might consider them a synchronicity. But that’s another story, maybe a whole future post on synchronicity.

She’s a little spoiled, talks mainly with me and she is overweight. Strangely I didn’t gave her a name. I call her with many names, especially Piticot (Dwarfy). Let’s call it P here.

I wanted to start this post saying that I have a cat but after a thought I am not sure who owns who. Maybe I am her caretaker, food-giver, brusher, softy-warm sleepmate, toy-mouse thrower, faucet opener – cause she only drinks fresh water, rubbing post, friend and maybe family. More likely you could say she owns me, since I do all of the work while she gets most benefits. But I love her and am happy to do it. This feeling of love for a cat was kind of strange in the beginning cause I enjoyed dogs and still do. I never saw myself as having a cat as I grew up. Now, I live with a cat and love it.

There are some lessons I’ve learned from P.

Don’t waste your time with others that you don’t like. Surround yourself only with people who you resonate with – physically, intellectually, emotionally and spiritually.

If something is bothering you, step aside. Any disharmony you feel you should isolate and detach from it.

Show empathy and compassion.

You cannot own another Being.

Be patient.

Choose loving-kindness over convenience.

Cum si-a luat permisul auto Dan Puric


“Dumnezeu,  iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari ca sa nu ma plictisesc.
Asa a fost si cu  soferia. Ne-am luat si noi masina.
Atunci mi-a zis sotia ca  ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca, cine stie, s-ar putea  sa fie nevoie vreodata sa sofez.
Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu si m-am dus la prima lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul.
Tremuram rau pe marginea  trotuarului, ca la  bacalaureat, si il asteptam.
Cel mai bun  lucru era ca omul  nu ma cunostea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui  Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.. Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului

Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.
Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi  spus: «Vai, maestre, ce onorat sunt sa va fiu eu  instructor!» Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: «Ba, asta e cheia!», am inghetat.
«Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana este mama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in prima masina.» Absolut genial!
Apoi  imi spune scurt: «Treci in locul meu!» Eu, speriat:
«Lasa-ma, nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe asa ceva».
«Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa te conduca toti tampitii?»

Si atunci m-am gandit sa  strig si eu la poporul roman:

«Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului
si sa fii condus de toti tampitii?»

Era o adevarata resuscitare, domnule!
Si imi tot repeta:

«Hai, hai, invata sa conduci!»

Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic.
Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de
viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.
«Unde te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi?
O calci pe baba aia! Nu te uiti in spate?
Vezi, ba, ca intra ala in tine!»

Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile
la rand! Nu mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea,
nu m-a solicitat atat de mult si nu m-a adus
intr-o asemenea stare. In a treia zi s-a linistit de tot.
Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi..
Dormea, domnule! «Inseamna ca am inceput sa conduc bine»,
mi-am zis.

Crucea Sfantului Andrei

Nu l-ati vazut pe Puric disperatul intre Maestrul sau dormind
si traficul din Bucuresti. Si, tarandu-ma incet-incet,
am trecut pe langa un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
«Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!»
Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. «In cimitir?»
«Pai da! Nu e singura, e cu sotul!» «Cum a ajuns acolo?»
«Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului
Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, ba, cand vezi o cruce
nu te opresti sa te inchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu
graba asta, ca tot acolo ajungi!»
Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste. Avea
dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta
si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul,
ca e tara plina de prosti.

Vei invata sa conduci cand vei sti
sa te feresti de prosti, nu cand vei sti legea!!!”

Dan Puric

lista alimentelor cu potential in prevenirea cancerului


Angiogeneza este un proces fiziologic care implică creşterea capilarelor noi, a vaselor de  sânge. Este un proces normal şi vital în creştere şi dezvoltare, precum şi în vindecare. Dar este, de asemenea, un pas fundamental în procesul de tranziţie a tumorilor din stare latenta intr-una maligna.

Surse alimentare cu substante naturale-inhibitoare ale angiogenezei
Ceai verde Struguri rosii Levantica
Capsune Vin rosu Dovleac
Zmeura Bok choy (varza chinezeasca) Castraveti de mare
Mure Kale (varza creata, brocoli, conopida) Ton
Afine Soia boabe Patrunjel
Portocale Ginseng Usturoi
Grapefruit Ciuperci Maitake Tomate
Lamai Lemn dulce Ulei de masline
Mere Curcuma (şofran indian) Ulei din samburi de struguri
Ananas Nucsoara Ciocolata neagra
Cirese Anghinare (artichoke)

Lista de mai sus a fost întocmita în urma unor cercetări amănunţite asupra inhibitorilor angiogenezei. Acesti inhibitori pot opri creşterea capilarelor în celulele mutante, adesea canceroase. Consumul de usturoi, patrunjel, fructe de padure sau lemn-dulce poate preveni proliferarea celulelor maligne.

Este adevărat că studiile medicale asupra diferitelor forme de cancer nu prezintă o eficienţă ridicată a acestor alimente (vezi aici), dar acest fapt poate fi atribuit instalarii cancerului in celule. Un alt motiv de a spune: Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea.

list of foods that prevent or slow down cancer growth


for the Romanian version click here

Angiogenesis is a physiological process involving the growth of new capillaries, blood vessels. It is a normal and vital process in growth and development, as well as in healing. However, it is also a fundamental step in the transition of tumors from a dormant state to a malignant one.

The list above was compiled after thorough research on angiogenesis inhibitors. These inhibitors stop the growth of the capillaries in new mutated cells, often cancerous. The consumption of garlic, parsley, berries or licorice can prevent the proliferation of malignant cells.

Is true that medical studies on different forms of cancers do not show a high-efficiency of these foods (see here) but that might be because the cancer is already in place. Another reason to say: Prevention is better than cure.