Cum si-a luat permisul auto Dan Puric

“Dumnezeu,  iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari ca sa nu ma plictisesc.
Asa a fost si cu  soferia. Ne-am luat si noi masina.
Atunci mi-a zis sotia ca  ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca, cine stie, s-ar putea  sa fie nevoie vreodata sa sofez.
Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu si m-am dus la prima lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul.
Tremuram rau pe marginea  trotuarului, ca la  bacalaureat, si il asteptam.
Cel mai bun  lucru era ca omul  nu ma cunostea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui  Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.. Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului

Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.
Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi  spus: «Vai, maestre, ce onorat sunt sa va fiu eu  instructor!» Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: «Ba, asta e cheia!», am inghetat.
«Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana este mama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in prima masina.» Absolut genial!
Apoi  imi spune scurt: «Treci in locul meu!» Eu, speriat:
«Lasa-ma, nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe asa ceva».
«Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa te conduca toti tampitii?»

Si atunci m-am gandit sa  strig si eu la poporul roman:

«Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului
si sa fii condus de toti tampitii?»

Era o adevarata resuscitare, domnule!
Si imi tot repeta:

«Hai, hai, invata sa conduci!»

Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic.
Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de
viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.
«Unde te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi?
O calci pe baba aia! Nu te uiti in spate?
Vezi, ba, ca intra ala in tine!»

Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile
la rand! Nu mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea,
nu m-a solicitat atat de mult si nu m-a adus
intr-o asemenea stare. In a treia zi s-a linistit de tot.
Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi..
Dormea, domnule! «Inseamna ca am inceput sa conduc bine»,
mi-am zis.

Crucea Sfantului Andrei

Nu l-ati vazut pe Puric disperatul intre Maestrul sau dormind
si traficul din Bucuresti. Si, tarandu-ma incet-incet,
am trecut pe langa un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
«Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!»
Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. «In cimitir?»
«Pai da! Nu e singura, e cu sotul!» «Cum a ajuns acolo?»
«Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului
Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, ba, cand vezi o cruce
nu te opresti sa te inchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu
graba asta, ca tot acolo ajungi!»
Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste. Avea
dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta
si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul,
ca e tara plina de prosti.

Vei invata sa conduci cand vei sti
sa te feresti de prosti, nu cand vei sti legea!!!”

Dan Puric

One thought on “Cum si-a luat permisul auto Dan Puric

  1. Tare! Foaaarte tare!… este identic cu scoala de soferi ce am facut-o eu. El calca o baba, eu niste capre pe langa Navodari. In timp ce ma apropiam de ele, caprele se defineau din ce in ce mai bine ca numar si cresteau vazand cu ochii spre dimensiunea reala! Calcand brusc frana “Maestrul” meu, mester-militar, m-a lipit cu fata de parbrizul camionului, pe urma m-a-nsurubat de cateva ori, din vorba, in mama, ba de nervi, ba pe motiv ca n-avea chef de pastrama si la final m-a miruit cu un cocean de porumb peste cap. …Pe urma si-a reluat discutia cu “majuru”, lasandu-ma iar de izbeliste pe sosea, la fel de bujbei printre chestiile alea din cabina: “Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.” In plus, eu mai urmaream si zgomotul arsenalului stiuletilor de porumb ce vibrau pe bord, gata sa incarce mana “Maestrului” pentru o noua salva asupra mea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s