Raportul dintre boala si pacat

„Nu cere de la Dumnezeu darul vindecării, ci darul de a-ţi vedea propriile păcate!”

De ce este mai important al doilea dar? Pentru că, dacă-ţi vei vedea păcatele şi le vei îndrepta, tu nu te vei mai îmbolnăvi niciodată, şi, deci, nu vei avea nevoie de darul vindecării. Care sunt păcatele, cum pot fi cunoscute şi ce boli ne pândesc dinspre ele? Cum se reflectă, în planul sănătăţii, încălcarea poruncilor revelate?

Privind cazuistica bolnavilor, privind efectul, vezi că unul dintre tăietorii vieţii sunt grijile: obsesiile, rumegarea gândurilor. Cineva spunea chiar că grijile sunt „păcatul însuşi”. Ele sunt păcatul împotriva propriei tale naturi. Păcate cu urmări asupra sistemului nervos sau acele boli care ţin de somatizări nervoase.

Şi păcatul „negru”: mânia, duşmănia, osândirea aproapelui. Pe drept s-a spus într-o parabolă athonită că: un om care făptuise multe greşeli în viaţa lui a dobândit totuşi mântuirea pentru că n-a ocărât niciodată! Adică acela a avut cea mai mare virtute: n-a osândit pe semenul său, nici cu vorba, nici cu gândul.

Foarte rar se întreabă omul ce legi universale a încălcat. Abia când se îmbolnăveşte, el stă uneori să se întrebe de ce s-a îmbolnăvit. Tratamentul medical este util în crize, dar este ineficient în destin. Căci restabilirea temporară, sau ieşirea din criză, este doar suprafaţa adevăratei vindecări. Trebuie purificată rădăcina.

Restabilirea deplină a sănătăţii stă în practicarea respectului faţă de cele trei legi universale:

relaţia armonioasă cu semenul;

relaţia armonioasă cu sacrul;

respectul vieţii în toate formele ei, începând de la nivelul personal, până la forme de viaţă elementare.

Există o relaţie între erori şi îmbolnăvire? Putem preveni sau remedia o îmbolnăvire prin eliminarea erorilor?

Dar între personalitate şi boală, există o relaţie? Da, sigur că există! Un coeficient de personalitate bun presupune armonie, deci sănătate mentală şi sănătate somatică.

Rumegarea” gândurilor are efect asupra aparatului digestiv. Un act simbolic atacă planul concret. Simbolurile au o putere foarte mare. Noi „rumegăm” simboluri şi, dacă nu le digerăm, aparatul digestiv se îmbolnăveşte.

Cunosc cazul unui bărbat care făcea curse între soţie şi amantă, una locuind în cartierul Pio-nierilor-Tineretului, iar alta în Militari. Ele nu au ştiut niciodată una de alta. Personajul masculin nu mai este în viaţă, a murit de cancer la tubul digestiv. El nu a reuşit să digere această situaţie adulterină, deci o simaţie de păcat mortal. În asemenea cazuri se constată îmbolnăvire de cancer- când se săvârşeşte un păcat mortal! El a murit; dacă ar fi reuşit să „digere” această situaţie duplicitară, credeţi că scăpa de cancer? Poate reuşea, cel mult, să-l decaleze cu o generaţie: să-l transfere urmaşului. În natură există o echilibrare a câmpurilor, iar dacă el ar fi scăpat, nepăsandu-i prea mult de adulter, boala s-ar fi reflectat în urmaşul său.

Se naşte întrebarea; din moment ce întotdeauna binele este recompensat, iar răul este pedepsit, de ce nu sporeşte binele şi răul nu descreşte? Sf Augustin a dat răspunsul la această întrebare: răul nu scade pentru că, deşi este pedepsit întotdeauna, acest lucru se întâmplă cu mare întârziere. Niciodată imediat. Şi, până la pedeapsă, omul are timp să mai facă 50 de păcate… El primeşte o „avertizare” cu boală pentru păcatul pe care l-a făcut acum cinci ani; între timp a mai făcut 50 de păcate, pentru care nu este „avertizat” imediat, ci peste alţi cinci ani.

Iată de ce mecanismul bio feed-back nu funcţionează atât de perfect la rasa umană. Totuşi întârzierea care se produce în primirea binelui şi la gestionarea răului este bună pentru om. Pentru că se întâmplă aâta rău încât, dacă am fi pedepsiţi imediat, mâine n-am mai fi. Faptul că suntem pedepsiţi cu întârziere este o şansă, pentru unii, să se salveze.

Cei sensibili, cei care pot să-şi însuşească o lecţie se salvează prin această întârziere. Ceilalţi — întunecaţii, închişii, împietriţii acumulează păcate în plus! Mecanismul lent al consecinţelor lasă speranţe pentru corecţii.

Trebuie să înţelegem că nu orice „rumegare” de gânduri va aduce disfuncţii grave în aparatul digestiv. Toţi oamenii digeră gânduri, e drept, dar ei se împart în două categorii:

unii fac păcate împotriva semenului: prin ură, agresivitate, mânie;

alţii păcătuiesc împotriva lor înşişi – e vorba de autoagresivitate, culpabilizare.

Urmarea în îmbolnăvire este diferită, la fiecare dintre aceste două categorii. Omul de care vorbeam mai devreme, care făcea curse între soţie şi amantă, comitea un păcat împotriva semenului, un păcat foarte grav, care a avut o urmare la fel de gravă.

Păcatul împotriva semenului este mult mai grav decât acela care se produce când rumegi gânduri care te privesc pe tine şi care nu vizează un atac împotriva celui de lângă tine. Şi aici se pot deosebi numeroase situaţii, „nuanţe”. „Rumegi” gânduri când te-a vexat cineva şi nu eşti destul de pregătit lăuntric să înţelegi că nu te-a vexat un om, ci o nevroză. Este o categorie mai inofensivă expusă totuşi, în primul rând, să facă o nevroză existenţială. Asta înseamnă blocaje psihice, ineficienţă socială, iritabilitate, pierderea sentimentului plăcerii, incapacitate decizională, incapacitate de acţiune autentică.

Să luăm cazul unei persoane care reacţionează spunându-şi: „Nu merit să trăiesc, mă simt inutil pe acest pământ…”. Dacă nutriţi asemenea gânduri, puteţi fi siguri că vă aşteaptă o consecinţă maladivă. Culpa împotriva ta însuţi este mai puţin gravă decât culpa împotriva semenului, dar tot gravă este.

Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, la un randament scăzut şi o micşorare a posibilităţilor, dar mai pot duce la dezechilibre somatice. Multe boli ale simţurilor – boli de vedere, de auz, de percepţie — sunt favorizate de nemulţumirea faţă de sine. Nu este puţin lucru. Bolile văzului vin dintr-o frică de viitor, de pildă, din frica de a vedea înainte. Unele conjunctivite grave vin dintr-o frică de viitor. Uitaţi-vă ce maşinărie complicată este omul, cum neîncrederea în sine poate duce la o boală de vedere.

Şi timiditatea este o culpă împotriva ta. Nemulţumire, neîncredere, rejectarea vieţii. Acel „nu merit să trăiesc”, „nu merit prea multe de la viaţă”. Acea stare retractilă.

Categoria care se autoculpabilizează este foarte expusă la îmbolnăviri.

Sugestibilitatea este mai mare la autoculpabil, de aici şi predispoziţia de a „achiziţiona” un sindrom de posesiune.

Unii confundă smerenia cu retractilitatea. A fi smerit nu înseamnă să-ţi spui: „Eu sunt un nimic pe această lume, mă mir că mai fac umbră pământului, nu merit acest lucru…”. Nu aceasta-i smerenia. Cehov spunea: „Numai în faţa lui Dumnezeu să te smereşti, nu în faţa ta însuţi şi în faţa celor cu care convieţuieşti”. Smerenia nu trebuie să aibă aerul unei înjosiri. Umilinţa în faţa lui Dumnezeu este un lucru extraordinar, dar nu şi în faţa ta şi a semenilor tăi. Ştim că părintele Cleopa zicea adesea „sunt un putregai, dar el în faţa lui Dumnezeu zicea acest lucru!

Să nu spui niciodată „sunt un putregai” decât în faţa lui Dumnezeu. În faţa ta însuţi spui „sunt o putere!” De ce?

Pentru că te interesezi de destin, de mântuire. S-a constatat că în măsura în care te preocupi de soarta ta, de îmbunătăţirea ei, aduni putere. Este şi o primejdie şi un avantaj. Avantajul – scapi de îmbolnăviri. Dezavantajul – că aduni putere. E un mare dezavantaj să aduni putere, în primul rând pentru că devii mai primejdios pentru semenii tăi. Un om care adună putere, dacă este vorbit de rău de semenul său, produce boală în acesta. Iată dezavantajul… Poţi să ajungi şi aici! Corectaţi-vă deci atitudinea şi înţelegeţi adevărata smerenie. Adevărata smerenie este să ştii că eşti micuţ în faţa lui Dumnezeu şi în faţa eternităţii, dar, în acelaşi timp, să ştii că eşti o putere în timpul ce ţi s-a dat şi prin ajutorul pe care îl poţi da. Smerenie mai înseamnă să nu-l vexezi pe semenul tău; să renunţi la ego. Să descoperi sensul slujirii semenului, la început prin empatizare. Timiditatea, culpabilizarea, sugestionabilitatea, — toate, aducătoare de rele — vor diminua prin grijă faţă de semen şi prin încrederea în sine.

Care sunt solutiile?

In primul rand – Luarea la cunostinta, sistematica si indrumata. Marturisirea. Apoi se pot aplica metodele de stabilizare mentala si afectiva – restaurarea si purificarea mentala – linistea mintii.

Vorbirea de rau a unui om otraveste mintea celui care blameaza, produce perturbari in campul energetic propriu. Pe un om pacatos sau il indreptam sau il evitam, iata adaptarea. Sigur, exista suferinta pana sa dobandesti intelegerea acestui fapt, dar suferinta este exact ceea ce ascunde simtul luptei si naste strategiile cele mai bune.

Un om care sufera este un om in greseala. Daca cineva pacatuieste impotriva ta si tu raspunzi prin a te inchide in tine, a cadea in depresie, a te izola sau dimpotriva a dori razbunare, osanda, etc – tu esti cel care esti in greseala. Iar greseala este mai mare decat pacatul. Vom stii ca suntem in greseala atunci cand suferim. Daca suferi, e din cauza neadaptarii tale. Din incapacitatea de a intelege o neputinta. Nu ma culpabilizez, nu atac si nu desfiintez. Aceasta este formula prin care raul poate fi limitat.

Cel care-si analizeaza destinul, afla cauza bolii, scapa de sindrom si dobandeste putere. Intotdeauna se incepe cu analiza. Drumul se continua cu exercitiul spiritual numit “linistire”. Daca dai “valurile”creierului la o parte, terenul linistii creeaza cel mai bun dialog cu resursele noastre launtrice.

O solutie medicala poate fi sofrologia. Dar pana la venirea sofrologului, fii tu insuti propriul psihoterapeut, foloseste dialogul cu subcontientul tau, foloseste sugestia pozitiva. Seara la culcare, repeta relaxat o fraza scurta, modelatoare: “Am incredere in mine!” sau “Iau hotarari bune” sau “Sunt binevoitor”…. Seara, la culcare, aceste informatii ajung mai usor la rinencefal. Astfel se pot rememora pastratorii vietii.
autor: Vasile Andru – Phisoterapie Isihasta


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s